Voma

Panică. Plang. Ies din mine fara să vreau si arunc o privire prin imprejurimi. Imi vine sa ma strang de gat. N-am idee de ce. E inca noapte si perna nu si-a uscat fulgii de pletele mele vaporoase. Am mancat tot din farfurie la pranz. A fost destul de palpitant pentru că nu mai mâncasem niciodată supă de spanac. interesant. O nouă exeprienţă...Un nou început!
Te urasc, zăcământ ce te ştergi la fund cu toată istoria din noi. Iarnă deşi vară. Hai stai să-ţi spun! Nu mai vreau ! Pleacă. Cale. Departe.

O viaţă. Scurt. Gata. Şi uite cum pierd mai totul din ce-am adunat...pentru a ma întoarce din mine. E asa de greu. Încă plâng. Furie şi nervi de tine. nu mai te vreau în ochi.
N-ai înţelege nimic dacă n-ai fi tu! Te urăsc!
Folk. Bertzi. Ador de tine! te-ascult. te miros şi gata!
Într-un cuvânt mi-e scârbă de toată lumea asta, mai puţin de iubitul meu care mă suportă şi îmi face pe plac mereu. săracul, uneori nici nu-l înţeleg. de ce să stea cu mine, dacă eu tot îl ignor mereu, deşi îl iubesc...în fine, el ştie. De un timp încoace nu mai am chef de nimic şi asta se vede prin dorinţa mea acută de implicare. Aş da orice pentru încă o picătură de oază, nu-i ajunge nimic. In fine...N-are rost o discuţie patetică, acum când lumea este aşa de fericită. Uni-n stânga, alţi-n dreapta şi uite cum murim la fel de proşti, la fel de păgâni, în goana după mai mult...