Stimate domn de departe,
Mă declar fericită în primul rând pentru că am avut ocazia şi puterea să-mi aşez cuvintele pe foaia asta de hârtie... Restul vine cumva de la sine. Se spune că şi cele mai lungi călătorii încep cu primul pas: iată că eu l-am făcut deja!
Ştiţi, mereu am în minte faptul că pot schimba cu adevărat ceva în lumea asta...atât de mică, zic eu: fie că doar stau pe o bancă şi mă ridic de câte ori văd un om aruncând o hârtie pe jos. Mă ridic pur şi simplu şi o iau, la fel de simplu şi o duc la coş. În principiu pare simplu, dar nu e chiar aşa. În fine, n-are rost să vă vorbesc despre frustrările mele zilnice...ar fi mult prea multe şi neînsemnate, mai ales pentru dumneavoastră.
Să încep a mă îndrepta către problema de bază, dacă îi pot spune aşa: tutunul ăsta de toate zilele, vaporii ăştia nocivi care provoacă atâta fericire, atâta nădejde...ce-am putea să schimbăm, ce-am putea spune cu asta, ce-am dori să se-ntâmple?
Uneori, se-ntâmplă, rar ce-i drept, să meditez la fum...la nimicul pentru care luptăm aşa. Totul pare normal: omul scoate un pachet de ţigări din buzunar; din pachet o ţigară; din ţigară fum şi din fum nimic. Şi chiar aşa, nimic!
N-am niciun slogan pentru a vă convinge că ţigara dăunează; nici nu îmi propun să inventez unul, nu vreau ceva comercial. Nu trebuie să spun „Fumatul ucide” pentru a vă face să-nţelegeţi că el chiar ucide şi probabil nici nu veţi sta să vă povestesc cum ucide acesta! Eu sunt suficientă pentru a vă convinge...sunt mai mult decât un slogan...sunt om! Nimic nu poate fi mai sugestiv decât asta!
Probabil că vă veţi spune în gând „Cu ce aberaţii îmi împuie capul fata asta. Nu vede că am treabă?” Nu, nu văd că aveţi treabă; văd doar că sunteţi şi dumneavoastră om şi faptul că aţi deschis scrisoarea asta îmi dovesdeşte că vă pasă de lumea asta! Că simţiţi şi dumneavostră uneori, că lucrurile nu merg chiar aşa de bine...că e nevoie de ceva ulei pentru a unge şinele...Da, dumneavoastră sunteţi şinele noastre...sunteţi speranţa că poate fi mai bine de-atât!
Ar fi puţin cam dur să vă propun să renunţaţi să comercializaţi ţigări în clubul dumneavoastră. Nici n-o să vă propun asta! Dumneavoastră vă doriţi să câştigaţi bine şi poate chiar câştigaţi de pe urma ţigărilor...şi eu îmi doresc să trăiesc într-un mediu sănătos şi aş mai câştiga câteva zile de viaţă dacă n-aş mai inhala atâta nocivitate! Vedeţi, suntem chit! Amândoi câştigăm câte ceva: dumneavoastră bani, eu viaţă. Ce e mai presus? Ce valorează mai mult? De cine vă pasă mai tare? Ce alegeţi?
În momentul ăsta sunteţi ca un deschizător de drumuri, ca un duce cu putere deplină...aveţi milioane de zile în mâinile dumneavoastră...pe care le puteţi lua doar continuând să vindeţi ţigări...sau ni le puteţi înpoia...puteţi să fiţi Dumnezeul nostru...puteţi să ne oferiţi viaţă...
Ce poate fi mai util de-atât?!
Ştiţi, mereu am în minte faptul că pot schimba cu adevărat ceva în lumea asta...atât de mică, zic eu: fie că doar stau pe o bancă şi mă ridic de câte ori văd un om aruncând o hârtie pe jos. Mă ridic pur şi simplu şi o iau, la fel de simplu şi o duc la coş. În principiu pare simplu, dar nu e chiar aşa. În fine, n-are rost să vă vorbesc despre frustrările mele zilnice...ar fi mult prea multe şi neînsemnate, mai ales pentru dumneavoastră.
Să încep a mă îndrepta către problema de bază, dacă îi pot spune aşa: tutunul ăsta de toate zilele, vaporii ăştia nocivi care provoacă atâta fericire, atâta nădejde...ce-am putea să schimbăm, ce-am putea spune cu asta, ce-am dori să se-ntâmple?
Uneori, se-ntâmplă, rar ce-i drept, să meditez la fum...la nimicul pentru care luptăm aşa. Totul pare normal: omul scoate un pachet de ţigări din buzunar; din pachet o ţigară; din ţigară fum şi din fum nimic. Şi chiar aşa, nimic!
N-am niciun slogan pentru a vă convinge că ţigara dăunează; nici nu îmi propun să inventez unul, nu vreau ceva comercial. Nu trebuie să spun „Fumatul ucide” pentru a vă face să-nţelegeţi că el chiar ucide şi probabil nici nu veţi sta să vă povestesc cum ucide acesta! Eu sunt suficientă pentru a vă convinge...sunt mai mult decât un slogan...sunt om! Nimic nu poate fi mai sugestiv decât asta!
Probabil că vă veţi spune în gând „Cu ce aberaţii îmi împuie capul fata asta. Nu vede că am treabă?” Nu, nu văd că aveţi treabă; văd doar că sunteţi şi dumneavoastră om şi faptul că aţi deschis scrisoarea asta îmi dovesdeşte că vă pasă de lumea asta! Că simţiţi şi dumneavostră uneori, că lucrurile nu merg chiar aşa de bine...că e nevoie de ceva ulei pentru a unge şinele...Da, dumneavoastră sunteţi şinele noastre...sunteţi speranţa că poate fi mai bine de-atât!
Ar fi puţin cam dur să vă propun să renunţaţi să comercializaţi ţigări în clubul dumneavoastră. Nici n-o să vă propun asta! Dumneavoastră vă doriţi să câştigaţi bine şi poate chiar câştigaţi de pe urma ţigărilor...şi eu îmi doresc să trăiesc într-un mediu sănătos şi aş mai câştiga câteva zile de viaţă dacă n-aş mai inhala atâta nocivitate! Vedeţi, suntem chit! Amândoi câştigăm câte ceva: dumneavoastră bani, eu viaţă. Ce e mai presus? Ce valorează mai mult? De cine vă pasă mai tare? Ce alegeţi?
În momentul ăsta sunteţi ca un deschizător de drumuri, ca un duce cu putere deplină...aveţi milioane de zile în mâinile dumneavoastră...pe care le puteţi lua doar continuând să vindeţi ţigări...sau ni le puteţi înpoia...puteţi să fiţi Dumnezeul nostru...puteţi să ne oferiţi viaţă...
Ce poate fi mai util de-atât?!
Cu stimă,
Denisa Dumitraşcu
Denisa Dumitraşcu
Un comentariu:
foarte interesanta scrisoarea ta...si convingatoare.poate ca daca si cei care fac campanii antitutun ar pune problema asa-si nu prin simplul mesaj"TUTUNUL DAUNEAZA GRAV SANATATII" ar castiga mult mai mult.bravo;)
Trimiteți un comentariu