E seara. Tocmai am venit de la filarmonica. Am nişte draci cat China de mare, tocmai pentru ca nu pot sa-i mai înghit pe toţi ăştia care nu fac altceva decât sa comenteze fără rost la adresa celor care îşi dau silinţa să facă ceva cu adevărat util. Am asistat la cearta a doua (sau mai multe) persoane: un iubitor de teatru şi un insider al teatrului „Tony Bulandra”.
Ştiţi care e problema oameni buni? Eu cunosc teatrul acesta de pe vremea când erau 2 spectatori în sală şi am susţinut şi am făcut campanii „verbale” peste puterea mea acestui teatru şi actorilor care se urcă joacă cu entuziasm pe scenă în ciuda spectatorilor care vorbesc la telefon sau îşi povestesc copilăria în timpul piesei.
Constat cu mare mâhnire că de fapt aceşti oameni ai casei, gazdele, nu ne mai dau voie să înţelegem arta şi ne taie aripile de fiecare dată când vrem sa facem ceva cu adevărat util. Nu mi se pare nimic anormal faptul că un tip a filmat „printre scaune”, chiar dacă lucrul acesta este interzis. A făcut un lucru ilegal, dar nu imoral. Aşa că…ruşine celor care se pare că sunt aşa de corecţi şi acţionează doar în instanţă pentru a-şi rezolva problemele de orice tip.
Apropo, în timpul Festivalului Babel ed astă vară, când în ziarul Dâmboviţa s-a găsit doamna Oprescu să scrie, printre altele, că în grădina de vară a teatrului au putut fi observate prezervative (articol însoţit de imagini), nu am mai stat pe gânduri şi am venit la teatru, tocmai pentru că eram sigură că un scandal se va ivi…
Domnul Ranin, mi-a spus: „Plec de la teatru!”. Nu mi+a venit să cred, l-a rugat de câteva ori să rămână pentru că avem nevoie de dumnealui. Acum, de câte ori îl văd am senzaţia de bine şi chiar cred că şi rugăminţile mele au contribuit la faptul că a rămas.
Ador teatrul acesta şi aş face orice. Nu-mi pasă de seminţe uneori; sunt cufundată în poveste şi o trăiesc acolo. Au fost piese la care m-a buşit plânsul (Hot Summer Over Iza) şi atunci am înţeles că nici prezervativele din grădina de vară sau sala goală nu mă vor face să renunţ la teatru.
Oricum, sunt atâtea istorii care mă leagă de teatrul acesta şi pentru asta tresar de fiecare dată când d-nul Jipa spune: „Dragi spectatori, va rugăm să vă ocupaţi locurile în sală. Pentru o bună desfăşurare a spectacolului vă rugăm să opriţi funcţionarea telefoanelor mobile. Filmatul şi fotografierea sunt strict interzise. Vă urăm vizionare plăcută! ”.
Tresar…ăsta e cuvântul care mă leagă de teatru. Ar fi bine ca şi voi, insiderii să înţelegeţi tresăririle noastre şi să vă gândiţi că şi noi simţim… şi încă mult!
Apropo, am pus aici si cateva filmulete de la filarmonica. Sper sa va placa si sa va conving sa veniti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu